Am mai scris pe aici că sunt pasionat de upcycling. Vă recomand tuturor această activitate, pentru că poți fi cât de creativ vrei, înveți o droaie de chestii, faci mișcare și te distrezi de minune.

"Dar cum le faci, unde ai învățat, de unde îți vin ideile?", sunt intrebat cel mai des. Răspunsurile sunt simple: nu știu niciodată nici ce-o să fac, nici cum, iar ideile vin de peste tot, de la internet până propriile corelații între forma și funcția unui obiect. De-aia cred că oricine poate face asta. De-asta mi-ar plăcea ca textul ăsta, scris ca un tutorial, să ajute și alți oameni să-și păteze hainele de casă cu vopsea. 

Proiectul de azi e fără încărcătură emoțională. Nu am ceva istoric, valoros, fragil, în mâini. Am o chitară de prin anii 80, pe care scrie Orfeus. In stare perfectă, poți să ți-o cumperi cu 500 de lei de pe olx, dar a mea nu e așa. E crăpată, lovită, îi lipsesc corzile și majoritatea cheilor de acordare. Așa că o transform, fără regrete, în altceva.

Paranteza 1: Am mai convertit două chitare. Una este acum o etajeră aurie în summer-room-ul fiicei mele, iar cealaltă e un dulap de chei perfect escamotat (placa superioară e prinsă cu magneți de zici că nu se mișcă de acolo) într-o decorațiune de perete. La fiecare am găsit îmbinări și puncte de rezistență diferite, așa că nu mă ajută mai deloc experiența. Cred că de-aia și e atât de fun.

Cu chitara Orfeus încep prin a o face bucăți. Nu știu alți pasionați cum procedează, dar eu cam așa încep orice proiect nou. Văd cum au fost montate piesele, ocazie cu care învăț o droaie despre îmbinări și tehnici folosite și aștept ca vreuna din piese să mă inspire. Să văd încotro o apuc. Cum demontezi o chitară? Ai nevoie de o șurubelniță clasică, nu în cruce, de o pânză de cutter, de un patent și de un ciocan de cauciuc. 

Paranteza 2: Poate părea un proces cretin, dar după ce desfac complet un obiect, îi curăț/șlefuiesc toate piesele. N-am chef să mă julesc/înțep mai mult decât o fac deja, n-am chef să mă murdăresc în plus. Din acest moment, pot să umblu cu piesele fără stres că las urme pe jos sau pe propria piele. Iar dacă vreuna din piese rămâne nefolosită, și în vreo săptămână mă lovește inspirația să fac altceva din ea, mă bucur s-o găsesc curată și gata de lucru.

După ce am terminat cu demontatul, am stat vreo două zile cu chitara făcută bucăți, pe hol. Nici timp n-a fost, nici planuri clare n-aveam.... 

Azi, însă, mi-a venit o idee și am vopsit partea cea mai frumoasă a cutiei de rezonanță, cea care sugerează forma de chitară. Și o fac roșie pentru că și culoarea ei de bază era tot roșu.

Paranteza 3: Folosesc vopseluri ecologice, pe bază de apă, din mai multe motive. Principalul ar fi că nu-mi plac chimicalele și mirosurile tari. Al doilea e că petele ies mai ușor. Al treilea e că, la final, obiectul nu va mirosi a fabrică. 

Pentru că știu ce vreau să iasă din chitara asta, știu și ce-mi trebuie. Apropo: proverbul ăla cu "măsoară de trei ori și taie o dată" e pe bune. După eșecuri costisitoare, acum, când vreau să fac chestii îndrăznețe, măsor vopsind una din piese și suprapunând-o pe cealaltă. Și tai fix acolo unde rămân urme de vopsea. Pentru că tot sunt la faza asta, imi iau și tipar după mânerul chitarei.

Nu pot să tai cu pendularul noaptea, și nici nu s-a uscat vopseaua. Așa că abia a doua zi trec la faza următoare: decupez ce-mi trebuie din scândură și vopsesc. Ornamentul ăla primește un strat normal de vopsea, dar la scândură diluez mult, pentru că nu vreau să ascund fibra lemnului. Am să aștept câteva ore (vorba vine, dracu' știe când o să am timp de asamblarea finală) să se usuce vopseaua și revin.

Vopseaua s-a uscat. Am asamblat ce era de asamblat. Apoi am dat cu pastă de cuțit peste cuie, am asteptat să se usuce și asta, am șlefuit cu șmirghel, apoi am dat ultima mână de roșu. Consolele le aveam, așa că am dat jos două chestii de pe perete și am montat-o rapid. Ea este etajera-chitară. Are aproape un metru lungime, exact cât chitara originală, și poate suporta orice: cărți, cutii cu fleacuri, sticle de vin sau de parfum, după caz. 

În caz că n-ați observat, am făcut mai mult decât #upcycling cu o chitară veche și imposibil de readus în lumea instrumentelor muzicale. De la Orfeus n-am folosit, până acum, decât o parte din cutia de rezonanță. Cu restul a fost mai ușor, pentru că erau deja pregătite. Așa că, în 30 de minute, cu fața și cu gâtul chitarei, care au primit vopsea roșie și spray negru, plus niște agățători de haine vechi, am încropit și de un cuier-chitară. Uite-l, agățat provizoriu, că n-am chef să dau găuri în pereți doar așa, demonstrativ.

Ai prins ideea? Hai, dă-i drumul la treabă. Sau, dacă ești în pană de idei și nu știi de unde să începi, te aștept pe 22 ianuarie, la Ploiești, la un atelier de upcycling. Inscrie-te pe email la contact arond bogdanstoica punct ro și revin eu cu detaliile.

Am luat la mana vinilurile dintr-o cutie si am pus deoparte ce nu am de gand sa ascult. Uitandu-ma la ele, aruncate, mi-a venit ideea din imagine. Ca oricum voiam sa ma apuc sa fac cruci, la cat de penibili sunt cei ce injura, de-a valma, preotii cu enoriastii. 

{k2storecart 22596}

Am facut, in decembrie, pentru Jurnal de Ghena, cateva chitare decorative si Alina, de la 5togo, a inceput cantecelul ala cu "vreau si eu". Si am avut timp zilele astea...

INDISPONIBILA. Dar daca vrei asa ceva, scrie-mi la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Trebuia să le vedeți fețele celor din secția de vot, după răpăiala care s-a auzit din cabina mea, am dat cu ștampila aia în buletinele de vot ca surdu-n tobă. Am votat echilibrat: la Camera Deputaților am votat ALDE, PNL, USR şi PMP, iar la Senat am votat UDMR, ANR, PRU şi PSD. Să fie o guvernare echilibrată. Să fie bine.

Bine pe dracu'. Votul meu este nul, pentru că eu n-am reușit să găsesc vreun motiv să ofer unui singur partid un vot valid. Sunt însă bucuros că, așa nul cum este, votul meu este un pic mai valoros decât al premierului Ciolos, daca acesta s-a ținut de cuvânt și chiar a votat cum a declarat pentru republica.ro:

• Dacian Cioloş: - O să votez acasă, la Zalău.
• Republica.ro: - V-ați hotărât? Votați PNL sau USR?
• Dacian Cioloş: - O să votez și PNL, și USR, pentru că sunt două liste. Una pentru Senat și una pentru Camera Deputaților. Din cele două voturi, din cele două ștampile puse, una va merge pe PNL și una pe USR. 

Din perspectiva mea, declarația lui Ciolos este iresponsabila. Iar daca a și votat cum a zis, votul lui nu va aduce nimic bun României, ci numai rău. Nu poți să votezi, ca premier care vrea schimbarea, cu ochii închiși. Dacă pe listele PNL și USR Sălaj, sunt, Doamne-Ferește, vreun corupt sau vreun pesedist deghizat?

Și să vezi chestie: sunt!

1. Candidatul PNL Sălaj la Camera Deputaților Lucian Bode are un frate cercetat pentru apartenență la un grup infracțional organizat #pentrucăfrateloebunlaevaziune - link.
2. Candidatul PNL Sălaj la Senat Ana Indreieș n-are nici 6 luni de când e în PNL, în primăvară era în partidul lui Dragnea #pentrucăpesediștiivopsițisuntbuni - link
3. Candidatul PNL Sălaj la Senat Bogdan Ilea a fost implicat într-un scandal de corupție alături de Lucian, de mai sus #pentrucășiliberaliieoamenișilorleplacebanii - link

Precum vedeți, oricum ar fi votat Ciolos, tot a pus ștampila pe oameni cel puțin dubioși. Mi-a luat cinci minute, ca să văd, pe net, cu cine a votat Ciolos (ar fi fost grozav să facă și el asta, înainte să voteze), și deja mă simt mult mai bine. Eu doar mi-am anulat votul, pot fi acuzat cel mult că nu particip la schimbarea României, chestie care este, totuși, perfect legală și constituțională. Premierul, însă, prin votul său, a contribuit direct la perpetuarea corupției în Parlamentul României, ceea ce e și imoral, și de căcat. Asta deși clamează că-l doare în suflet de țara asta. Îl doare-n pulă, vă spun eu...

partea bună este că în momente de-astea nu mai regret că am dat dracului implicarea civică și presa și mă bucur că m-am apucat de scris chestii vesele la care fac acum PUBLICITATE

Am zis-o și o tot zic, pentru că încă se mai găsesc diverși dobitoci care să spună contrariul: am fost noncombat la alegerile astea. Din mai multe motive. Primul a fost că am vrut să văd, de pe tușă, cum se joacă alegerile în noul format, fără șpăgi, bannere, mitinguri și concerte. Al doilea - pentru că era clar că absenteismul va fi mare, că vor câștiga Dobre sau Ganea datorită rețelelor mari de activiști, iar mie mi se par amândoi niște oameni ok. Al treilea - frate, la Ploiești s-au ciocnit lumile. Lumea PSD de după Cosma, cu lumea PNL de după Roberta și cu noua lume a lui Sebi Ghiță. Ori, când ai un asemenea spectacol în oraș, îți iei popcorn și te așezi comod, nu iei o piatra de pe jos și te implici în intifadă....

Așa, de pe margine, am putut să văd, limpede, ce s-a făcut bine și ce nu, cum s-a câștigat și cum s-a pierdut. Și acum pot să combat mitul post-campanie, conform căruia nu Dobre a câștigat, ci Ganea a pierdut pentru că Savu, susținut de Sebi Ghita i-a luat 6.000 de voturi de pe stânga. 

Fals. Și pe partea dreaptă, a lui Dobre, au fost candidați care au furat voturi. Radu Popescu și Marius Fenichiu au luat, împreună, 5.000 de voturi. Asta ca să nu mai zic de Grațiela, care a luat 7.000 de voturi în mare parte tot de la liberali. După logica candidatului care fură voturi de la favorit, ajutat de Grațiela, Popescu și Fenichiu, Ganea trebuia să-l bată pe Dobre până îi curgea sânge din nas. Ori, la final, diferența a fost în favoarea liberalului.

De fapt, în campania asta, PSD trebuia să dea doar trei mesaje principale.

1. Ganea nu e Bădescu. Adică nu mă acuzați pe mine de greșelile predecesorilor mei, doar pentru că facem parte din același partid. Dacă Ganea ar fi avut un discurs critic la adresa mandatului deținut anterior de PSD, mulți oameni ar fi văzut în el un tip nou de pesedist, adică ceva ce PSD n-a avut niciodată. 
2. Ganea nu e susținut de Sebi Ghiță. Mogulul e detestat masiv la Ploiești și impresia generală este că tot el se află în spatele PSD Prahova. Staff-ul lui Ganea trebuia doar să explice tuturor că mogulul nu mai e în PSD și că nu îl susține pe Ganea. Vă asigur că dacă Savu nu era eronat asociat cu PSD, nu lua nici voturile casierițelor din casele de pariuri. 
3. Dobre nu e Volosevici. Dacă PSD reușea să oprească transferul de imagine de la fostul primar de dreapta la actualul candidat al PNL, Dobre ar fi rămas la cele 20 de procente pe care le avea la jumătatea campaniei.

Ori, PSD n-a lansat aceste trei mesaje. N-a profitat nici de finalizarea proiectelor europene în valoare de multe zeci de milioane de euro, de la linia de tramvai la hipodrom și parcul municipal mai mare decât Herăstrăul. Nici n-a profitat imagologic de scandalul HexiPharma, deși avea un primar interimar care putea să devină simpatic doar răscolind spitalele din oraș, în căutarea dezinfectanților cu probleme. În schimb, PSD a acționat ca în anii 90. Cu intimidări, cu fly-ere anonime, cu acuzații absolut jenante la familia lui Dobre. În aceste condiții, imaginea de interlop care i s-a creat lui Ganea (frate, nu-i țigan, e chiar blond omul, și nu e interlop, doar a făcut sport de performanță) a devenit principalul inamic la urne. Adăugați și că PSD a acționat pe net ca în comuna primitivă, deși Ploieștiul are o sută de mii de useri pe Facebook și permite atâtea subtilități și segmentări demografice....

Mai pe scurt, PSD a pierdut Ploieștiul pentru că n-a avut un strateg, ci doar niște oameni. N-a avut campanii tactice, ci răzbunări personale puse în practică. Campania PSD a fost condusă de șefi, nu de oameni care se pricep la campanii. În aceeași logică, acum pesediștii dau vina pe Savu, pentru că e convenabil, le maschează erorile.

Nu zic că-i rău sau bine că a pierdut Ganea și a câștigat Dobre pentru ca eu pun semnul egal intre cei doi. In plus, nu cred în partide curate, nu cred în oameni providențiali si singura mea dorință este ca orașul ăsta să nu mai aibă proști la butoane, pentru că de-aia ne umplem de gropi, hoți și gunoaie. Am scris asta doar pentru ca, în calitate de observator și cobeligerant la toate campaniile electorale de după Revoluție,  sunt profund dezamăgit de nivelul de performanță de anul ăsta. Și, cu toată aroganța de care sunt în stare, pot să afirm că dacă aș fi fost în staff-ul oricăruia dintre primii trei candidați, l-aș fi făcut să câștige. Pentru că a fost foarte ușor să câștigi, la alegerile astea. Fără concerte cu Fuego, fără pungi de ulei și zahăr, fără mese la restaurante și fără excursii la mănăstiri, fără bani dați în mână?! Frate, așa ceva e mega-simplu....

ce-am făcut, de fapt, în campania asta

.....................................................................

citeste și Ce vrea mușchiul meu de la noul primar al Ploieștiului

S-a dus iedera în sus, pe magazie, de zici că e pusă cu mâna. Și e o umbră cool și o liniște în colțul ăla, de-ți vine să....

Oblonul zăcea prin magazie cam de mult, recunosc. Triumfal, gen "n-ai ce sa-mi faci". Azi, însă...

Scaunele astea sunt luate dintr-un centru de fier vechi. Voiam să fac o bancă covid, cu două locuri la 1,5 metri distanță. 

Aveam și niste scânduri bune de molid, rămase de la un stand de bijuterii de-a lu' pisi. Leneș, am pus fierăstrăul de mână și toporul pe ele...

până s-au potrivit la fix cu scaunele.

le-am ranforsar rapid, cu niște cuie, apoi am pregătit un spătar similar...

și m-am apucat să caut șuruburi suficient de lungi, șaibe și piulițe în ghiveciul în care le țin, de-a valma. 

până am ajuns la asta.

Pe asta am așezat oblonul ăla fabulos. S-a mulat ca o pătură, l-am prins în câteva holșuruburi, nici unul în zone unde atingi banca cu fundul, picioarele sau spatele. I-am dat un lac de apă, că mai era un strop intr-o cutie Și gata...

... băncuța. A ieșit sută la sută gratis. N-am cumpărat nimic, n-am băgat nici o sculă în priză. Am fost ca o tipă care deschide frigiderul și zice "aș găti ceva, hai să văd ce am eu pe aici...". Avantajul meu față de tipa din bucătărie este că am făcut efort și am transpirat timp de trei ore, deci am slăbit măcar 100 de grame. Aș putea scrie și că am economisit o mie de lei, cât costă o bancă la Dedeman sau la Brico, dar ar fi o minciună, pentru că eu n-aș cumpăra niciodată o mizerie de bancă precum alea. 

După ce am terminat, am fumat și eu o țigară în colțișorul ăla. Mi-a plăcut. Și am zis să scriu asta, poate te inspir și pe tine să amenajezi, cu mâna ta, ceva pe lângă / prin casă. Se poate să-ți iasă ceva foarte mișto. 

Alte chestii meșterite de mine sunt aici: https://bogdanstoica.ro/shop/diverse

Cărțile sunt la cărți (https://bogdanstoica.ro/shop/carti) iar bijuteriile (astea nu-s făcute de mine) la bijuterii: https://bogdanstoica.ro/shop/bijuterii

Oricum deschisesem usa ghenei, sa-mi arunc gunoiul. Doar ca dupa ce am pus pungile in tomberon, n-am mai plecat imediat, ca de obicei. Mi-am aprins o tigara si am stat dupa masina, uitandu-ma cum ia toate cartoanele alea, le compacteaza si le pune in niste saci gigantici. N-a facut mizerie, nu a scotocit dupa altceva. Doar hartia il interesa. I-a luat cateva minute. Cand a iesit si a trecut pe langa mine, am pus intrebarea:

- Iei macar zece lei pe toate astea?

- Iau 30-40 de lei. 

- Si la cate ghene te primeste lumea?

- Pe aici? Cam la vreo zece. Si mai sunt magazinele, care arunca. Ma *cheama ei. 

(* - normal ca te cheama; Rosal le cere bani sa le ridice deseurile, tu le iei gratis)

Si s-a dus. Eu m-am urcat in masina si m-am dus la treaba mea. Probabil ca n-am in bloc nici un copil care vrea sa faca cateva sute de lei lunar, cu care sa plece intr-o vacanta, sau sa-si ia un laptop. Probabil ca la nici un magazin din zona mea nu e cineva care castiga insuficient. Probabil ca la mine in oras s-a negociat prost contractul cu operatorul de salubritate, care ar putea sa faca un profit frumusel doar din colectarea hartiei, plasticului, fierului si celorlalte chestii reciclabile. Probabil ca e sub nivelul nostru sa facem bani asa, neuitand insa sa-i condamnam pe astia, care traiesc pe partea invizibila a societatii, pentru ca fac bani din lucruri pe care noi le aruncam ca prostii. 

Eu personal nu produc atatea deseuri de tipul asta. Nu arunc multe bidoane de apa, am apa plata la frigider doar pentru vizitatori (pentru ca eu beau apa de la robinet fara probleme), vinurile pe care le beau eu sunt in sticle de... sticla, cutiile coletelor pe care le primesc le folosesc la coletele pe care le expediez. Dar cum din cartoane si pet-uri vine volumul gunoiului in marile orase, cred ca n-ar fi o idee rea ca primariile sa schimbe un pic directia in promovarea valorilor ecologice si de mediu. In loc sa zica oamenilor "cum sa mentina orasul curat" sa le explice "cum sa faca bani".

Eu, de exemplu, incapabil sa arunc tiparituri, le upcyclez. Daca-s intregi, in stare buna, dar depasite moral, fac stashbook-uri din ele.  Daca-s rupte, distruse, incomplete, scot ilustratiile din ele, de multe ori niste mici bijuterii grafice. Mai am in plan sa fac niste semne de carte cool, de pus in cartile pentru copii. Daca-mi iese, o sa fac si niste kit-uri, cu care sper sa fac copiii nu doar sa citeasca, ci si sa scrie. O sa revin pe subiectul asta. Mi se pare ca merita.  

bogdanstoica.ro/shop

Cum poate, săraca! De unde sa stie cum, cand n-o învață nimeni, porcul ăla bea bere nonstop, sau a plecat cu alta după ani de zile în care i-a promis că îi face cu mainile lui camera de vis. Și atunci ce face tipa? Întreabă pe net. Pe cine? Pe cine știe și ea, în domeniu. Și ghici ce: de când mă tot dau pasionat de salvări și "upciclari" de piese de mobilier, mesageria mea s-a umplut de întrebări de profil. Mare parte vin de la fete și femei, aflate în situația de a se descurcă singure, fie pentru că nu au un bărbat valid în zonă, fie pentru că vor să încerce singure ce au văzut pe la tv.

Ma deranjeaza "umpic" că 99% dintre ele vor să convertească banalul și odiosul mobilier de pal în ceva cool, provensal, shabby-chic, scandinav, pentru ca eu aș da foc întregii industrii de pal, dacă aș putea. Pe de altă parte, ce vina au tipele că din asta e făcută mobila, în general? Si, in fond, palul e usor de transformat. Nu e greu deloc să vopsești ceva făcut din pal. E o suprafața simplă, previzibilă, fără schimbări de textură. Oricine poate vopsi așa ceva. Faza e ca tipele nu știu câteva clenciuri și asta le împiedică să obțina rezultate notabile. Și-am zis că dacă scriu "secretele" astea pe blog, pe limba tipelor,  nu voi mai fi silit să tot repet și să explic aceleași lucruri, câteodată în grabă,  câteodată fără chef.  

Deeeci: ai o bibliotecă de căcat, din pal care imită stejarul, te ia depresia cand o vezi și vrei s-o convertești în ceva roz prăfuit, culoarea anului 2016? Fii atentă ce trebuie să faci: 

1. Du-te la primul magazin de bricolaj și cumpără: un pachet mic de folie de protecție, o pensula mică, un trafalet mic cu rezerve pufoase (nu de burete), o tăviță de trafalet, niște șmirghel cât mai fin, mănuși. Calm, da? Nu esti la mall. Nu căuta chestii de firmă, ia ce găsești mai ieftin, că n-ai de gând să devii zugrăviță. Dacă te uiți cu atentie la prețuri, cu maxim 20 de lei ai scăpat. 

2. Roagă un angajat să-ți arate vopselurile pe bază de apă. Nu te lasă împachetată, da? Refuză baițurile, lazurile, lacurile, dar și vopselurile alchidice, că astea fie nu au grad mare de opacitate și se va vedea palul de căcat prin stratul aplicat, fie nu prind pe pal, fie vor face că biblioteca ta să pută două săptămâni ca un homeless care și-a vărsat în sân punga de aurolac. In schimb, dacă iei vopsea pe bază de apă, vei putea folosi biblioteca aia a doua zi după vopsire, iar în casă nu va mirosi diferit. O cutie de 0,7-1l ar trebui să fie suficientă, dar dacă ai două mâini stângi, ia două. Costă între 15 și 30 de lei cutia, în funcție de producător. 

3. Așează biblioteca aia în cameră astfel încât să te poți mișca în jurul ei fără să o mai atingi. Demontează-i, cu o șurubelniță, toate mânerele de pe uși și sertare și pune-le bine, cu tot cu șuruburi și/sau piulițe. Ia șmirghelul ăla și freacă apoi toate suprafețele bibliotecii.  Toate. Și capacul, și sertarele, și muchiile, si dosul rafturilor, și interiorul și exteriorul. Nu e greu, nu trebuie să freci mai apăsat ca la un spălat de geamuri. De ce să faci asta? Pentru că inclusiv palul mat, nelucios, e tratat, din fabrică, cu un strat subțire de lac, ca aspectul ăla să reziste, iar vopseaua aderă mai puțin bine pe lac. La finalul frecării, trebuie ca mobila ta să pară un mic mătuită, cu un aspect similar cu cel al unei unghii pilite.  

4. Șterge cu o cârpă umezită cu alcool, țuica, spirt, oțet, acetonă, tot praful de pe bibliotecă. Vei sterge astfel praful rezultat, plus ca vei face și degresarea suprafețelor, iar vopseaua va adera mai bine. De acum, nu mai atinge biblioteca cu mână goală, urmele de degete se vor vedea.

5. Odihnește-te măcar 30 de minute și apoi dă cu aspiratorul. Vei scăpa astfel de praful care abia așteaptă să se lipească pe viitorul tău strat de vopsea. 

6. Ia un tricou nasol pe tine, pune niște pungi de plastic peste teniși, leagă-ți părul, pune-ți mănușile. Nu uita ca stropii de vopsea n-au pic de respect pentru hainele tale. 

7. Desfă și întinde folia aia pe jos și urcă biblioteca pe ea. Dacă mobila e prea grea, ridica-i câte un colț, pe rând, bagă sub fiecare câte un capac de bidon de apă și așează folia de jur împrejurul ei, încercând să o și bagi un pic pe sub mobila. Acopera cat mai mult din podea. Vei evită, astfel, pătarea pardoselii cu vopsea.

8. Pune-ți niște vopsea într-un pahar de plastic, să-ți fie ușor sa-l tii in mana. Nu lucra direct din cutia de vopsea, riști să o verși. Ia pensula subțire și începi să vopsești toate zonele unde nu vei putea ajunge cu trafaletul: zonă de îmbinare dintre rafturile și pereții bibliotecii, colțurile interioare, marginile dinspre podea, muchiile, canturile. Nu da cu vopsea abundent, năclăit, ci fix cum faci și cu oja: înmoi pensula, o apeși un pic pe peretele cănii, și abia apoi o folosești. Dacă vreo picătură de vopsea începe să-ți curgă pe bibliotecă, oprește-te, șterge bine picatura si dara cu o cârpă umedă și reia, că altfel se va vedea denivelat sub stratul final. Nu vrei urme de picături pe pal ca urmele de lacrimi în fard, nu? 

9. Ia tăvița și trafaletul. Umple tăvița pe jumătate, înmoaie trafaletul în ea, apoi rulează-l un pic pe zonă de stoarcere a tăviței, sa iasa excesul de vopsea din el, nu da cu trafaletul mustind de vopsea pe bibliotecă. Încearcă să ai curse cât mai lungi, de mimim 30 de centimetri lungime. Încearcă, de asemenea, să dai două mâini, nu una, pe fiecare zonă. Una pe lung, una pe lat, pentru un aspect perfect, cu o pauza de 10 minute intre ele, suna perfect. In pauza, pune pensula si trafaletul intr-un pahar cu apa, altfel se intaresc. Cand reiei lucrul, stoarce bine perii pensulei si rezerva trafaletului, sa nu umpli de apa biblioteca.

10. Dacă biblioteca are rafturi demontabile sau sertare, scoate-le și vopsește-le separat. Scoți raftul, îi vopsești dosul, îl lași să se usuce, îl pui pe poziție, ii vopsești fața. Cu  sertarele faci  cam la fel: faci exteriorul, lași sa se usuce, apoi vopsesti interiorul. Folia de plastic are 6-9 metri pătrați, ar trebui sa ai unde sa le asezi pe toate, sa se usuce.  Uscarea dureaza intre o ora si trei ore, in functie de umiditatea si caldura din camera.

11. Pune capacul la vopsea. Strange folia, du totul la gunoi si in debara, scoate mănușile, pungile, du cu grija mobila de cacat inapoi la locul ei. Daca o mai zgarii sau o lovesti, faci corectura finala cu vopseaua ramasa. Montează mânerele la loc sau cumpara altele,  potrivite cu  noua culoare. Daca te-ai ales totusi cu niste pete de vopsea pe jos, pupa-ma pentru recomandarea de la punctul 2: vopseaua pe baza de apa se ia relativ usor, cu un burete de vase si detergent de vase, si de pe gresie, si de pe parchet.

12. Acum pune-ti ceva de baut si fii mandra de tine. Te-ai descurcat singura, cu bani putini, iar mobila ta de căcat nu mai este de căcat. E provensala, sau shabby-chic, sau cum vrei tu.

n-am scris nici o carte despre upcycling, dar am scris o droaie de carti pentru tipe misto: 

      

S-a terminat, în sfârșit, prima campanie electorală din istoria Ploieștiului în care am stat deoparte. A fost greu, recunosc, pentru că cei mai importanți candidați au făcut atâtea greșeli, încât au fost zile în care m-am tăvălit de râs și zile în care îmi venea să turbez. Cunoscându-i pe toți candidații, pot să vă spun că a fost competiția politică cea mai bună din câte a avut orașul ăsta. Și Dobre și Ganea sunt niște oameni foarte ok, dincolo de postura publică și oricare dintre ei ar fi câștigat, ar fi fost cam același lucru (evident, cu marja de eroare obișnuită la oamenii politici). 

Acum, uite ce vreau eu de la Adrian Dobre:

• 1. Să rămână același băiat ok și să nu se transforme într-o marionetă proastă, la mâna unora.
• 2. Să anuleze acea hotărâre de consiliu local, complet cretină, care-mi interzice să mă așez pe iarbă în parcuri.
• 3. Să termine cu acele penibile covoare oltenești făcute din flori în centrul Ploieștiului.
• 4. Să mă scape de parbrizari, pentru că mai am un pic și îî calc cu mașina.
• 5. Să facă ceva cu semafoarele din spatele Hotelului Prahova, sau să deschidă prima școală de meditație și filozofie la volan din lume.
• 6. Să mute stația de taxi din zona Caraiman, pentru că m-am săturat de taximetriștii care se pișă pe ușa blocului meu.
• 7. Să privatizeze serviciul de transport public care este, acum, doar un șemineu în care se face focul cu bancnote.
• 8.  Să nu care cumva să-l facă viceprimar pe Gheorghe Sârbu; eventual să-i și anuleze mandatul de consilier.
• 9. Să pună biciul pe Poliția Locală, astfel încât acolo să rămână oameni utili, care nu se tem să se ia de cocalarii care-și parchează mașinile în zonele pietonale. 
• 10. Să facă intr-un fel, cu bugetul prăpădit pe care-l are, și să scoată un album foto al orașului Ploiești, pentru care sunt gata să donez fotografiile necesare. Nu de alta, dar ultimul album de prezentare a orașului s-a făcut în 2006....