E normal să fie așa. E normal să intri, câteodată, în pană de idei, când faci o campanie de PR/publicitate pentru un client. Că na!, în starea de genial tot timpul au fost Mozart, Einstein... E greu de crezut că ți se poate întâmpla starea asta și ție, un account-manager de brand de bere. Dar te rog eu frumos, renunță la rahatul ăsta de concurs de fotografie. E o modă atât de penibilă, care transmite atât de clar cât de zgârcit e clientul, încât nu mai merită făcută niciodată. E ca o cămașă albastră cu cravată galbenă, la o nuntă. Ca o poșetă ținută pe braț cu antebrațul în sus, prin mall. Ca o siglă AUDI lipită pe capota unei Dacii 1310.

Megaconcursul (not!) de săptămâna asta vine de la Grolsch, via Ursus. Cică dacă încarci niște fotografii pe experimentalist.ro, poți câștiga o excursie la Amsterdam, la evenimentul de lansare a noii etichete Grolsch. Vă dați seama? Olanda!!! O țară în care nu poți pleca singur niciodată, dacă nu-și face milă și pomană cineva. E atât de scumpă și atât de departe.... Și destinația finală este mega-evenimentul de lansare a noii identități Grolsch, unde vei avea permisiunea să faci fotografii!!! Berea e tot aia, dar băieții au schimbat culorile și două-trei linii pe etichetă. Let's party, people! Pe bune, ce prilej de bucurie mai trepanată ca asta poate fi posibil pe pământ?!

De fapt, aici e ceva mai mult decât lipsa de imaginație a advertiserului. E vorba despre zgârcenie și despre cinism. Pentru că în regulamentul de concurs de experimentalist scrie că prin înscrierea lucrării, autorul cedează Ursus Breweries SA dreptul de publicare si promovare în mediul online asupra lucrării rezultate, pe o perioadă nelimitată temporal și teritorial. Și asta e urât. Dacă era vorba doar despre spiritul berii experimentale, fraza aia putea lipsi. Te premiem pentru că ești un fotograf genial sună mai bine decât vrem pozele tale dar încercăm să nu ți le plătim.

De fapt, Ursus ar fi putut să angajeze un fotograf și să-i plătească omului pentru câteva fotografii bune de tot, suma de 3.600 de lei, cât zice organizatorul că valorează plimbarea la Amsterdam oferită ca premiu (apropo, am niste dubii asupra valorii sejurului). Omul ar fi făcut research pe brief-ul impus, ar fi făcut fotografii vreo lună, și le-ar fi livrat ursusienilor între 10-12 cadre demne de orice campanie publicitară. Așa, cu concursul, Ursus are de unde alege și scapă foarte ieftin, pentru că din 100 de fotografi înscriși în concurs, 99 vor rămâne neplătiți pentru munca lor, care va constitui insa sursa de inspirație extrem de valoroasa pentru echipa de imagine a Grolsch. Ursus ar fi putut angaja, tot pe bani, un al doilea fotograf pentru evenimentul din Olanda (apropo, dragi ursusieni, ce vă face să credeți că un fotograf arde de nerăbdare să facă poze moca la un eveniment de care-l doare-n cot?).

Și încă ceva, extrem de penibil pentru un brand atât de mare și de elitist. În data de 11.05.2016 un juriu format din membrii echipei Kubis Interactive SRL si Ursus Breweries SA decide care este fotograful castigator, în funcție de calitate tuturor lucrărilor înscrise, mai scrie în regulament. Deci fotografiile vor fi jurizate de o echipă din care nu face parte nici un fotograf, nu e ca și cum mă pot alege cu o diplomă semnată de Dan Beșliu sau de Pete Souza...

p u b l i c i t a t e

DISCLAIMER - Fotografia de mai sus e făcută de mine și a fost plătită. Ce-i drept, de o corporație ceva mai mică decât Ursus...

De joi până duminică, la Ploiesti Shopping City poți vedea fotografiile câștigătoare ale concursului National Geographic Romania din acest an. Eu am ajuns azi la mall special pentru ele, dar n-am văzut nici una. Am uitat complet de toate, după o oră și un pic cu Dan Beșliu. Dan Beșliu a fost în juriul concursului NG și de-aia l-a ales Ploieşti Shopping City pe el pentru cursul de fotografie care a însoțit expoziția. E un fel de Arsenie Boca al fotografiei, un d-ăla dedicat, care se simte bine când trage pe film, la iso100, în modul manual.... 

N-a fost tocmai un curs. A fost o chestie.... cum să zic? Ca atunci când te chinuiești să închei un fermoar care s-a blocat, și faci asta după trei zile de umblat descheiat la jeanșii tăi preferați. Băiatul ăsta vorbește despre fotografie cum vorbea tata, un moldovean pur-sânge, de lângă Odobești, despre vin: fără stres, fără efort. A verbalizat impecabil o droaie de chestii împrejurul cărora eu încă bâjbâi...

• Fotografia e bună dacă cineva o plătește.
• Nici un aparat nu e bun. Am 14 aparate foto si n obiective și asta nu mă face un fotograf mai bun.
• Fotografia se face cu emoție. Aparatul e doar o interfață.
• Nu fac fotografie cu telefonul. Nu-mi plac instagramul  și filtrele care fac ca toți să obținem aceleași fotografii.
• Fotografia de nuntă începe să-și revină, deși tot apar trenduri, cum e ăsta, de scoți mireasa la păscut.
• Dacă subiectul stă pe loc, eu stau pe loc, lumină am - de ce sa fac autofocus?

Și tot așa. Mindblowing...

Dan Beșliu predă, la București (Școala de Fotografie Freelancer), un curs de fotografie, d-ăla, hard, cu trei luni de teorie, trei luni de practică, două zile pe săptămână. Mai greu ca al lui Sorin (care face, zic eu, cele mai bune cursuri de fotografie din Ploiesti) și mai scump. E un curs pe care l-aș face oricând, dar nu la București. Cu tot cu navetă, ar fi 8-10 ore pe zi de curs, timp de o jumătate de an, adică ceva imposibil la actualul meu program de lucru. Aici, însă, la mine in sat, m-aș descurca. Faza e că Dan Beșliu ar face cursul la Ploiești doar dacă ne adunăm 15 doritori. 

Unul sunt eu. Mai e nevoie de 14. Așa că:

• dacă ești sau nu fotograf amator sau profesionist
• dacă ai de cheltuit 2.000 de lei pentru tine
• dacă te poți concentra șase luni la același lucru
• dacă ai chef să petreci timp în compania unui om categoric competent
• dacă vrei să înveți să faci fotografii foarte bine
• dacă vrei să faci cuiva - fiul/fiica/soția/iubita - un cadou mișto, care sa-i schimbe viața
• dacă vrei să obții o diplomă de calificare în fotografie (cursul este acreditat)

dă-mi de veste la contact @ bogdanstoica.ro, sau scrie-mi aici. Nume, email, mobil. Când ne adunăm 15 inși, îl "capcanăm". Am deja momeala perfectă pentru el: de-aia am pus-o pe Instagram :)

UPDATE 29 noiembrie - Suntem deja trei doritori. Mai avem nevoie de inca 12.

UPDATE 2 decembrie - Dan promite un discount de 10% pentru Ploiesti, ceea ce inseamna ca fiecare cursant va plati doar 1.800 de lei, daca inscrierile se fac pana pe 1 ianuarie 2016. In plus, cursantii primesc gratuit doua workshop-uri gratuite (unul de editare cu el, si unul de prelucrare cu Denisa, sotia lui, unul dintre cei mai apreciati art-directori din Romania) 

UPDATE 4 decembrie - Dan a pregatit si o varianta de program pentru curs: "am putea face cursul incepand cu februarie sau cu martie in fiecare joi, dupa urmatorul program: - doua module pe zi de curs, timp de 12 saptamani (adica 12 zile de joi), plus doua zile de vineri, in saptamana 2 si in saptamana 3. In total vor fi 28 de lectii, abordate in 14 intalniri. Vor fi si 4 sesiuni de practica in weekend, 4-5 ore sambata, in a doua jumatate a cursului. Am putea incepe pe 11 februarie si am termina la inceputul lunii mai". 

UPDATE 15 decembrie - Cursul lui Dan Beșliu de la Ploiesti va costa doar 1.600 de lei - info si inscrieri finale AICI.

Alte detalii despre curs pot fi gasite aici. 

Tu ce-ai făcut după Ziua Națională?  Adică, dincolo de ziua aia liberă, de masa copioasă, de timpul alocat odihnei și distracției... Cum a fost după?

La mine, de exemplu, a fost diferit față de alți ani. Eu am sărbătorit și pe 2, și pe 3 decembrie, Ziua Falsificatorului de Fotografii. Și asta datorită unor oameni, pe care nu-i cunosc personal, dar care au afirmat, stând comod pe ignoranța lor, că una din fotografiile făcute  și publicate de mine pe 1 decembrie este trucată.

Nu e prima oară când sunt condamnat aiurea. Când scriu ceva rău de Ponta, sunt făcut băsist. Când mă iau de Iohannis, sunt pesedist. Când mă iau în același text și de Gorghiu, și de Dragnea, și de Băsescu sunt un nenorocit de mercenar de presă plătit de ruși, ca să destabilizez țara. Avem un talent la condamnarea unor oameni doar pentru că nu suntem de acord cu opiniile lor, sau nu înțelegem exact ce-au făcut, ceva de speriat....

Bineînțeles că fotografia nu era trucată! Bineînțeles că, într-o țară normală, nu trebuia să-mi bat capul cu ce spun niște neaveniți. Dar au fost mulți. Și unii dintre ei au început să dezbată atât de înverșunat subiectul falsului (inexistent), încât îmi puteau afecta grav reputația de fotograf. Așa că pe 2 și 3 decembrie i-am luat la rând pe acești oameni și le-am explicat cu argumente, planșe și informații că fotografia respectivă nu e trucată. O parte dintre ei și-au cerut scuze pentru eroare, dar alții au trecut senini, peste.

WTF?! Cum ar fi să-ți intru în sufragerie, într-o zi, să spun "eu cred că mă-ta este curva blocului", și să plec liniștit la ale mele? Sau să-ți intru în fabrică și să spun, relaxat, "lasă vrăjeala, știu că toata hala este o regie și că tu aduci marfă proastă din China"?

De ce scriu despre asta? Pentru că astazi, datorita celor de la Rogalski Damaschin PR si Apador-CH, cateva bloguri si site-uri românești au fost personificate ca victime ale incalcarii drepturilor omului. Astfel, pentru o zi, blogurile au devenit:

• - Blog arestat (se încalcă dreptul la libertate și siguranță) www.chinezu.ro 
• - Blog cenzurat (se încalcă dreptul la liberă exprimare) www.petreanu.ro
• - Blog marginalizat (se încalcă dreptul la nediscriminare) www.simonatache.ro 
• - Blog confiscat (se încalcă dreptul la protecția proprietății) www.cosmintudoran.ro 
• - Blog analfabet (se încalcă dreptul la instruire) www.arielu.ro 
• - Blog izolat (se încalcă dreptul la liberă circulație) www.dailycotcodac.ro
• - Blog condamnat (dreptul de a nu fi condamnat fără lege) - www.bogdanstoica.ro 
• - Blog înrobit (dreptul de a nu fi supus sclaviei) www.dollo.ro 

Sigur, sună un pic prea dramatic, dar exact asta a fost povestea campaniei: dramatizând acest subiect, oamenii ar putea înțelege cât de important este să caute, să citească și să știe care le sunt drepturile si ar putea sa-si dea seama de ce este important să sprijine și ONG-urile cu un rol civic, nu doar pe cele care au grijă de căței sau pisici, sau luptă pentru stratul de ozon.

De ce s-a întâmplat fix azi? Pentru că azi, 10 decembrie, în toată lumea se sărbătorește Ziua Internațională a Drepturilor Omului. Inclusiv în România, deși trei sferturi dintre români recunosc, în sondaje, că nu își cunosc drepturile. Pentru a atrage atenția asupra importanței subiectului și pentru a vă face conștienți că nu trebuie să fiți și voi în aceste trei sferturi, astăzi, acesta este un blog condamnat. Mâine nu doar acest blog, ci oricare dintre voi poate fi în aceeași situație. Pentru a evita asta, este important în primul rând să vă cunoașteți drepturile. Să nu mai fim, și la următorul 10 decembrie, tot trei sferturi ignoranți.

Intră pe www.drepturicivile.ro și citește-le atent. O să-ți facă bine. Iar pe mine mă puteți condamna, în continuare, aici.

Ce fel de fotografii fac?

N-am facut decat de trei ori fotografie de nuntă si de două ori fotografie de botez. Mi-au iesit perfect. De fiecare data insa, placeam foarte tare oamenii prinși în eveniment, și asta a fost motivația mea. În general, refuz joburile de tipul ăsta, pentru că fotografilor de nunți li se cere să mintă prin imagini; urăsc muzica proastă iar o nuntă este un festival de muzică de căcat; nu cred că un singur fotograf poate surprinde toate momentele esențiale ale unei nunți. N-aș zice, însă, "nu" unei ceremonii inedite, în afara șabloanelor clasice, cu oameni mișto, contra unui onorariu strident, care să mă facă să uit că nu-mi plac evenimentele astea. Fotografie fashion? Am făcut, fac, deși nu e preferata mea, pentru că mă doare-n cot de modă. O iau ca pe un job și-l duc la bun sfârșit cât pot de bine, sperând de fiecare dată că o să conving fotomodela să nu stea ca un manechin de plastic în fața mea. Fotografie cu copii? Da, fără probleme. Piticii mă plac, și eu pe ei. Fotografia de familie. Da. Mă asigur însă ca familia aia e unită și de altceva decât de același nume. Fotografia de portret este una din preferatele mele. Cred sincer că și cel mai urât om din lume poate arăta bine într-o fotografie de-a mea dacă reușesc să descopăr ce anume îl umanizează. Nud/seminud/budoar. E o graniță atât de fină între frumos și vulgar, încât la un shooting d-ăsta muncești cât la două nunți. Dar îmi iese bine. O fi din cauză că nu-s nici misogin, nici obsedat sexual, nici nefutut, nici prost? Fotografia de eveniment corporate. Culmea, deși urăsc festivismul, genul ăsta de fotografie îmi iese foarte bine. Sunt curios, atent, știu să surprind unda de șoc a unui discurs sau a unui moment anume. Daca ma chemi sa fac poze la spider te bag urgent in pizda ma-tii. Fotografia de arhitectură. Mi se pare extrem de provocatoare, profesional vorbind. Câteodată obțin rezultate de care sunt foarte mândru, deși n-am acel tip de obiective. Fotografia urbană & de stradă. O fac zilnic. Eu o consider doar un antrenament, dar de multe ori obțin imagini absolut demențiale. Fotografia abstractă. Mă trezesc frecvent atras de forme și texturi, dar n-am întâlnit nici un client care să-mi ceară așa ceva. Fotografia de produs. Nu-s fan. Fac dacă trebuie, dar presupune atâta pregătire de studio și atâtea trucuri, încât încerc să scap de ea, de obicei. Fotografia de publicitate. Presupune multă editare în Photoshop, iar eu nu am nici un soft de acest fel pe calculator. Sunt de modă veche, îmi place să cred că fotografiile sunt făcute cu o cameră foto, nu cu un laptop. Imi deschid pozele cu un utilitar foto de 300 de kilobiți care știe să facă doar rotații stânga/dreapta, alb-negru și crop. Fotografia documentar & fotojurnalismul. Aș putea spune că e specializarea mea de bază, pentru că am făcut poze pentru știri timp de aproape 20 de ani. Și deși ofertele curg, nu mi-e dor de ea deloc. De cele mai multe ori, povestea pe care o spune un fotoreportaj e tristă, iar eu nu mai am chef să mă încarc pshic cu asa ceva. Fotografia de peisaj. Nu. Chiar nu. Un munte acoperit de păduri nu-mi spune cât îmi spune un singur fir de iarbă, care s-a strecurat pe lângă un capac de bere și niște moloz și se îndreaptă victorios spre soare. Fotografia subacvatică. N-am încercat decât cu telefonul. Pare foarte fun. Fotografia aeriană. Am făcut de câteva ori, de curios. Din avion sportiv și din elicopter. Sincer, nu-mi spune mare lucru.. Kit-uri foto pentru Facebook, Instagram... Aici am un avantaj față de alți fotografi, Am făcut presă, PR și publicitate și știu exact ce poate simboliza o imagine și cum să o fac să se potrivească în context.  

Ce mai fac? 

Dau sfaturi, în zona comunicării.  Mă pricep la oameni. 

Scriu pe blog cu un oarecare succes, dovadă că citești asta. 

Când am timp mă murdăresc dând o nouă viață unor obiecte vechi, prăfuite.

Și-am scris niște cărți.

Mă găsiți pe facebook, instagram, sau îmi puteți scrie oricând la contact @ bogdanstoica.ro.