Scurt ghid de supraviețuire pentru activiștii-iubitori-cretini de animale
M-am uitat cu o scârbă la Știrile ProTV, duminică... Încă o știre cu iubitorii de animale ieșiți în stradă. De ce pula mea ai face o știre cu o mână de oameni, incoerenți în marea lor majoritate? De fapt, știu de ce: era duminică, orice știre de-asta e binevenită, să umple jurnalul....
Îi disprețuiesc sincer pe oamenii ăștia, care ies în stradă cu pancarte pro-câini-și-pisici. Cel puțin la Ploiești, nu m-am sfiit să le-o arăt de fiecare dată, ca jurnalist, și oamenii mă știu deja ca pe un cal breaz. Iar dacă activismul ăsta, pro-animale, e pe jumătate mort la mine în oraș, vă asigur că am avut și eu o contribuție.
De ce am făcut asta? Pentru că ce fac oamenii ăștia e doar un snop de tâmpenii.
E o prostie să mai crezi că poți schimba ceva ieșind în stradă. În România asta nu se poate. Nu este țara noastră, să schimbăm noi ceva, cu un miting. Noi doar locuim aici. S-a văzut la Revoluție, s-a văzut la mineriade, s-a văzut și la #colectiv. Pe guvernanți îi doare-n pulă de mitinguri. Punct. Singurii interesați de mișcările de stradă sunt băieții din serviciile secrete care le controlează, le deturnează și fac, cu aceste ocazii, diverse schimbări printre influensării lor, pe care altfel nu le-ar fi putut face.
E o prostie să-ți consumi resursele așa dacă vrei să schimbi o lege, în cazul cel mai recent fiind vorba despre înăsprirea pedepselor pentru cei care se poartă aiurea cu animalele. Știți cum se schimbă legea? Punând presiune pe cei care o fac. România are peste 400 de parlamentari care n-au nimic în inbox, niciodată, de la alegători. Nici o propunere, nici o idee, nici un "futu-ți morții mă-tii, dacă nu faci asta, te mai votează mă-ta".
Așa se pune presiune. Politicianul român face ce vrea poporul doar când este amenințat. Din nou, s-a văzut asta de prea multe ori ca să mai dau exemple. Umpleți-le emailul de mesaje, dați-le sms-uri noaptea, alergați-i cu roșii când vin prin colegiile lor parlamentare, și făceți-i de căcat dacă nu vă răspund.
E o prostie să mai crezi că dacă pe net sunteți zeci de mii, sunteți tot atâția și în offline. Eu o scriu de vreo 10 ani, dar acum sunt studii clare, care arată că online-ul e doar un avatar, ne proiectăm pe net o imagine complet falsă, dăm like-uri și share-uri ca niște maimuțe cu mouse, dar în viața reală nu facem nici 5% din ce pare că suntem gata să facem pe net.
Vreți pedepse mai mari pentru cei care bat și omoară animale? Faceți următoarele cinci chestii:
- - inundați cu cereri de informații publice instituțiile responsabile de viața/drepturile animalelor, dezgropați-le toți morții (contractele) și luați urma banilor, ca să-i faceți atenți la voi; veți dobândi astfel o influență utilă, pentru că oamenii care conduc instituții comunică cu oficialii de rang înalt
- - amintiți-le zilnic, parlamentarilor, că vreți asta. La parlament, la biroul parlamentar, pe teren, dacă fiecare din oamenii ăștia nu văd/aud zilnic ceva de la voi, sunteți proști. Făceți-i să scrie un proiect de lege, sau să-l promoveze pe al vostru
- - dați în judecată poliția, jandarmeria, parchetul ca instituții, dar și ofițerul/procurorul de caz, ori de cîte ori nu aplică/cere pedeapsa maximă pentru cei vizați. O să iasă un hai.... Băieții ăștia, cu uniforme sau cu uniforme pe sub tricou, n-au chef de anchete de-astea, credeți-mă....
- - organizați-vă în offline, dați-l în pula mea de facebook și întâlniți-vă măcar o dată pe săptămână. Strângeți bani și plătiți avocați (dacă acum te întrebi pentru ce să plătiți avocați, ești mai prost decât câinele tău) sau campanii de comunicare cool, să vi se alăture cât mai mulți
- - foaaaaarte important: când apăreți în mass-media, încercați să arătați ca niște oameni normali, nu ca o gașcă de agitați care par că își iubesc atât de mult câinele încât și-l fut în fiecare seară, pentru că sunt șanse mai mari să empatizez cu tine dacă am senzația că noi doi semănăm...
Dacă nu mă credeți, luați exemplu de la fetele alea care ne-au dat afară din cârciumi cu țigările în gură, deși noi eram 10 milioane și ele erau două. Le-ați văzut cumva, în stradă, date cu scrum pe față, cu chiștoace în nas, purtând tricouri pe care scrie, agramat, NU M-AI FUMAȚ? Eu nu. Au atacat, ca un comando, fix unde trebuie și le-a ieșit șmecheria pentru care le înjur zilnic de aproape un an. De-aia, cred sincer că tipa care și-a scris pe mână "all lifes is equal" a făcut un deserviciu imens mișcării pro-animale. Pe bune, cum să iau un asemenea personaj în serios...
DISCLAIMER 1 - Pentru toți papagalii gata să mă înjure (din nou!) că m-am luat de Martorii lui Câine: găsiți ceva nou, vă rog, nu aia cu nazismul, că am și câini și pisici, toate luate de pe stradă și de la adăpost.
DISCLAIMER 2 - Aș aprecia foarte mult dacă aș primi înjurături doar de la oameni care dețin un animal. Marș toți ăștia care nu vreți să vă păteze parchetul vreun patruped, dar dați cinci lei la un adăpost, din an în paște și vă dați iubitori de animale doar pe net.